Curs opţional -romanistică

Lect. dr. Simona Ailenii Muraru

Anul  al III-lea, Română A şi B

Obiectivul/obiectivele cursului:
Mai întîi, o informație simplă: româna + italiana + franceza + castiliana + portugheza + …………… (adăugați dumneavoastră) = limbi romanice.

Obiectivul general al cursului constă în familiarizarea cursanților cu o disciplină care valorifică și aprofundează cunoștințe despre limba română și alte limbi romanice. Este vizată asimilarea de cunoștințe fundamentale despre ansamblul limbilor romanice și evoluția acestora de la limba latină la stadiul lor actual.
Obiectivele specifice ale cursului sînt următoarele: 

  1. transmiterea informației necesare pentru utilizarea adecvată, de către studenți, a aparatului conceptual în studiul limbilor romanice (abordarea critică a ideilor şi a orientărilor teoretice; stăpînirea terminologiei; cunoaşterea metodelor de analiză; investigarea dinamică a fenomenelor lingvistice din limbile romanice);
  2. comunicarea datelor necesare descrierii sincronice şi diacronice a fenomenului lingvistic romanic (structura şi funcţionarea limbilor romanice; principalele linii de evoluţie a limbilor romanice; realitatea lingvistică contemporană din spațiul romanic); 
  3. formularea de aplicaţii practice (spre exemplu, cele care pun în valoare cunoștințe teoretice și practice utile în predarea limbilor romanice). 

Tematica abordată:
Ținînd cont de specificul cursului (cercetarea limbilor romanice), în tematica abordată se propune îmbinarea cunoștințelor de tip geografic, istoric și lingvistic. Se vor avea în vedere două direcții, și anume cea retrospectivă (se urmărește prezentarea fenomenului romanizării plecînd de la cele mai vechi texte, cunoscute pînă astăzi, care atestă limbile romanice în scris, spre latina populară) și cea  prospectivă (se urmărește prezentarea fenomenului romanizării plecînd de la latina populară spre cele mai vechi texte, cunoscute pînă astăzi, care atestă limbile romanice în scris). Pentru a înțelege fenomenul romanic la nivel lingvistic, este 1 important să se (re)prezinte spațiul și etapele cronologice în care acesta s-a petrecut; astfel, se vor folosi imagini care să permită vizualizarea spațiului în care s-a realizat romanizarea din punct de vedere geografic și lingvistic. În cadrul orelor de seminar, se vor face prezentări comparative, diacronice și/sau sincronice, între limbi romanice, prin care se va urmări dobîndirea abilității de a recunoaște limba unui text romanic (eventual stadiul limbii respective, vechi sau contemporan), de a citi în aceste limbi romanice și de a recunoaște elemente structurale ale limbilor romanice cu reprezentare mai largă în lume. 

Bibliografie:

  • Coşeriu, Eugen, „Tipologia limbilor romanice”, în Prelegeri şi conferinţe, supliment la „Anuar de  lingvistică şi istorie literară”, tomul XXXIII, 1992-1993, seria A, Lingvistică, 1994, pp. 119-144.
  • Frâncu, Constantin, Geneza limbii române și etnogeneza românilor, Casa Editorială Demiurg, Iași, 1999. 
  • Manoliu Manea, Maria, Gramatica comparată a limbilor romanice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1971.
  • Reinheimer-Rîpeanu, Sanda, Lingvistică romanică. Lexic – morfologie – fonetică, Editura All, Bucureşti, 2001.
  • Tagliavini, Carlo, Originile limbilor neolatine, trad. Anca Giurescu, Mihaela Cârstea-Romașcanu, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1977.